Lorna – Competiție Comedy Cluj 2016

de Aura Schussler

Lorna, în regia lui Sigrid Andrea Bernardo, este o comedie ce se vrea a fi romantică, presărată cu accente dramatice, care prezintă o față mai neobișnuită și non-comercială a iubirii. Un film metaforic, o poezie a durerii iubirilor neîmplinite, nefaste și ghinioniste, care o dezvăluie pe Lorna, personaj principal, ajunsă la vârsta de șaizeci de ani, părăsită de soț – și cu un motan vagabond, cu care vorbește ca să nu simtă apăsarea singurătății. Ea trăiește cu speranța vie, că în cele din urmă își va întâlni sufletul-pereche.

Chiar dacă filmul se rotește doar în jurul unor personaje trecute de cea de-a treia tinerețe, mesajul pe care îl oferă este că sentimentul de iubire nu are vârstă. Nu trebuie să fii adolescent ca să te îndrăgostești pe rețelele de socializare, sau să trăiești euforia și fluturii din stomac, atunci când îl reîntâlnești pe colegul rebel din liceu, cu care ai avut o relație, sau să fumezi un joint în compania acestuia la un pahar de vin, ca în cele din urmă să te lași pradă pasiunii.

Toate aceste trăiri și nebunii, specifice tinereții, nu dispar din manifestările personajelor. Indiferent de faptul că firele albe și cardul de reducere pentru pensionari le trădează vârsta, își trăiesc viața ca și cum pentru ei timpul s-ar fi oprit în loc. Se îndrăgostesc, se despart, se căsătoresc, suferă din iubire sau fantasmează pe marginea ei.

Metafora sentimentului de iubire, care vine sub chipul unei împușcături din partea celui care îi pune îndrăgostitei inima pe jar, construiește întreaga paletă simbolică a trăirilor Lornei; ea se luptă necontenit cu sentimentele contradictorii avute. De o parte, trăieşte momente de singurătate, care o macină și o determină să spere necontenit la un partener de viață; de cealaltă, se confruntă cu sentimente care îi prevestesc o soartă tristă, aceea de a fi veșnic singură.

Chiar dacă pe alocuri filmul dă impresia de etichetări, judecăți de valoare sau de clișee, acestea nu sunt prezentate decât într-un mod ironic, cu scopul de a deconstrui barierele dintre vârste, trăiri sau reguli sociale. Frustrările care însoțesc trăirile Lornei și pe cele ale celor două prietene ale ei, la fel de nefericite (dar cu o putere de disimulare mai mare), creează o imagine redundantă și tautologică a genului feminin, slăbit de iraționalitatea afectelor și de necesitatea sentimentului de iubire, specific sexului slab.